Georgius Krauss, figură istorică şi culturală proeminentă, căruia i se atribuie scrierea cronicilor Sighişoarei şi a istoriei Transilvaniei.

Denumirea pensiunii provine de la această personalitate, ce a locuit în această casă, motiv pentru care la parterul pensiunii este amenajată o expoziţie cu această tematică.

Georgius Krauss s-a născut la 17 septembrie 1607 în Sibiu şi a murit pe 26 ianuarie 1679, la Sighişoara. A fost notar şi cronicar sas din Transilvania. Numele îi este scris şi ca Georg Krauss sau Georg Kraus. Pentru a fi distins de fiul său omonim (Georg Krauss cel Tânăr) este câteodată numit Georgius Krauss cel Bătrân.

Descendentul unei familii înstărite de negustori din Nurnberg, a studiat începând din anul 1622 la Cluj, din 1624 la Sibiu, iar din 1626 la Universitatea din Strassburg, urmând apoi din 1627 studiul la Viena. Ulterior, 1 an şi jumătate a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Padova.

După o lungă călătorie în Italia, a ajuns până în Malta. În 1631 s-a întors în oraşul său natal Sibiu, preocupat fiind de comerţul cu Ţara Românească. Abia în 1646 vine la Sighişoara ca notar, unde a rămas până la sfârşitul vieţii, făcând în acest interval mai multe călătorii la curtea regală. El a reprezentat oraşul Sighişoara în Dietă şi a redactat şi cea mai importantă cronică transilvăneană a secolului al XVII-lea „Siebenburgische Chronik” (Cronica Ardelenească), ce tratează istoria Ardealului între 1608-1655. Cronica este considerată o sursă majoră a istoriografiei, deoarece cuprinde mai multe evenimente la care autorul a luat parte personal.El este şi cel care, alături de Johannes Troster, face trimitere strictă spre ultimul deceniu al celui de-al XII-lea secol creştin, la întemeierea aşezării medievale Şighişoara.

Mai exact pomeneşte de anul 1191 în lucrarea sa „Stundturmchronik” (Cronica turnului cu ceas).

Dintre lucrările sale amintim:

Tractatus rerum tam bellicarum, quam etiam aliarum ab anno 1599 usque 1606 inclusive in Transylvania interventarum per Georgium Krauss 1646 fungentem Civitatis Schaesburgensis Notarium conscriptus. (Fundgruben der Geschichte Siebenbűrgens von Grafen Joseph Kemeny, Klausenburg, 1839).

Transilvania interveniarium (Siebenbűrgische Chronik des Schässburger Stadtschreibers… 1608 + 1665. Herausgegeben vom Ausschusse des Vereins fűr siebenbűrgische Landeskunde. Wien, 1862).

De asemenea, au rămas şi manuscrisele:

Memorial und kurzer wahrer Bericht, was über diese unsere Stadt Schässburg, als in der Ordnung der sächsichen königl. Städte in Siebenbürgen, nach der Hauptstadt Hermannstadt die Erste, innerhalb 485 Jahren ihrer Erbauung bis in dieses unglückselige 1676. Jahr, in Belagerungen der Stadt, Feuersbrünsten, andern zufälligen Unglücksfällen und Pestzeiten, bei unseren, unserer Eltern und Voreltern Gedenkzeiten ergangen gewesen, auf Befehl eines Hochweisen Raths und der Löbl. Hundertmannschaft durch mich Georgium Krauss 31 jährigen Juratum Notarium aufgesetzt und verzeichnet.

Codex Krausio-Kelpianus oder merkwürdige Geschichten in Siebenbürgen und dessen umliegenden benachbarten Ländern von 1608 bis 1665 mit vielen Urkunden.

Amplasată în Cetatea Medievală Sighişoara, pensiunea turistică „Casa Georgius Krauss” se integrează în mod armonios în reperele istorice ale sitului, Biserica Catolică din vecinătate, Piaţa Centrală, Primăria Sighişoara şi Turnul cu Ceas, principalele obiective cultural turistice de interes deosebit.

Datând din anul 1600, clădirea este monument istoric, clasificat cu valoare de patrimoniu NS-II-m-A-1540, şi cuprins în lista UNESCO, recunoaşterea acestuia fiind celebrată şi cu ocazia săptămânii germane din anul 2007 „400 de ani Georgius Krauss”, materializată printr-o placă comerativă amplasată pe edificiu.

Restaurarea şi refuncţionalizarea clădirii în pensiune a urmărit asigurarea unor condiţii de cazare şi serviciu de înaltă ţinută, într-o atmosferă specifică vremurilor parcurse pe care o emană elementele originale, de la structură (bolţi, şarpantă, goluri), până lafinisajele care înglobează picturi murale, fresce, tavanul casetat şi pictat din lemn, etc., datate din anul 1600.

Pensiunea se încadrează în categoria boutique-hotelurilor, cele 9 camere de cazare, restaurantul cu 45 de locuri, barul de 25 de locuri, sala de întruniri şi terasele, excelând prin designul deosebit şi detalii şi serviciu de tip small-luxury (modernizare, diversificare şi specializare).

Personalitatea pensiunii este susţinută şi de cele 9 camere ce oferă o capacitate de cazare de 18 locuri, avand 7 camere cu pat dublu matrimonial si 2 camere twin, fiecare spaţiu de cazare fiind unic, din punct de vedere al ambientului rezultat din mobilier, volumetrie şi designul acestora.

Designul aparte se reflectă şi în mobilierul de lemn masiv, executat şi sculptat manual, parte din el fiind fabricat în Italia. În cadrul pensiunii se regăsesc piese de mobilier unicat, mobilier cu intarsii şi candelabre de la prestigioasa firmă italienească Murano Luce.

Atenţia pentru detalii şi confortul sporit al clienţilor este evidentă şi în modul de amenajare al băilor, ce sunt placate cu travetin şi granit, fiecare baie fiind unică din punct de vedere al suprafeţei şi obiectelor sanitare, majoritatea băilor fiind dotate cu încălzire în pardoseală şi cadă.

La înfiinţarea pensiunii s-a avut în vedere istoricul casei, faptul că aceasta este monument istoric şi că face parte din patrimoniul mondial, precum şi poziţionarea acesteia, constatându-se că vadul comercial este deja creat, întrucât aceasta se află vis-a-vis de Biserica Romano-Catolică, în apropierea Turnului Cizmarilor, pe aceeaşi stradă cu Casa cu Şindrilă, anume lângă unele dintre cele mai importante obiective ce fac parte din Cetatea Medievală Sighişoara. Printre primele acţiuni ale societăţii se remarcă intenţia de a aşeza în istoricul localităţii adevărata valoare a obiectivului, aspect ce este deja semnalat în exteriorul clădirii, printr-o placă comemorativă, amplasată de municipalitate cu ocazia celebrării a  “400 de ani Georgius Krauss” în cadrul Săptămânii Culturii Germane la Sighişoara, 28.05 - 03.06.2007.

Această recunoaştere a apărut ca un gest firesc, ţinând cont că obiectivul este clasificat cu valoare de patrimoniu MS-II-m-A-15840.

Încă de la înfiinţarea societăţii, în anul 2006, când se aprofundează studiile şi cercetările istorice legate de obiectiv, rezultatele acestora au impus necesitatea valorificării cu caracter public a situaţiei obţinute.

Aceste deziderate s-au concretizat printr-o activitate de restaurare şi transparenţă publică asociată cu turismul cultural-istoric în vederea obţinerii unei atmosfere specifice perioadei ce vrea să fie evocată.

Viziunea boutique-hotelului „Casa Georgius Krauss” constă în integrarea pensiunii în circuitul turistic al României, în special al Transilvaniei, în transformarea acestui activ într-o destinaţie turistică de calitate care să corespundă standardelor Uniunii Europene privind furnizarea produselor si serviciilor turistice şi în realizarea dezvoltării durabile din punct de vedere al mediului şi a sectorului turistic într-un ritm de dezvoltare superior altor destinaţii turistice din Europa.

Aşadar s-a realizat reabilitarea, restaurarea şi reamenajarea imobilului pentru a corespunde funcţiunii de pensiune turistică. S-a avut în vedere o reabilitare veridică, îndepărtându-se intervenţiile recente, lipsite de valoare şi care dăunează din punct de vedere structural, hidrologic, microbiologic sau funcţional structurii istorice.

Structura pensiunii turistice este următoarea: la subsol, restaurant cu o capacitate de 45 de locuri, bucătăria şi spaţiile tehnice; la parter, recepţia, sală de mic dejun/conferinţe cu o capacitate de până la 40 de locuri, birou, spaţiu depozitare bagaje şi seif, cafenea cu o capacitate de 30 de locuri;  la etaj 3 camere duble si o camera twin, la masanrda 4 camere duble si 1 camera twin.

Parte a Patrimoniului Unesco, pensiunea turistică „Casa Georgius Krauss”, păstrează în fizionomia actuală o imagine definitivată în a doua jumătate a secolului XX. Având însă în vedere istoria cetăţii şi exemplele din vecinătate, este de înţeles că monumentul îşi are începuturile mult mai devreme, oricum mai devreme de secolul XVII, datarea menţionată în LMI/04 fiind o dată sigură de funcţionare oferită de locuirea casei de către cronicarul Georgius Krauss, după ce modificările presupuse la început de secol XX sunt doar aproximate, faţada primind forma actuală în a doua jumătate a secolului XIX, după cum o dovedeşte o fotografie datată la 1880. Imobilul este situat, pe latura de vest, în capătul de nord al străzii Bastionului, la numărul 11. Denumirea străzii, aflată în jumătatea de nord a Cetăţii, este evident legată de bastionul amenajat în această zonă, în cursul secolului XVII. Anterior, între 1948-1969 strada s-a numit “Oituz”, între 1924-1948 “Şanţului”, denumirea istorică fiind de “Schanzgasse”, legată şi aceasta de amenajările defensive de aici, mai precis de un şanţ de apărare precedent bastionului de artilerie. La sud clădirea se învecinează cu Casa Kootz, iar la vest cu Casa Zapotofski.

Casă amplă (subsol, parter, etaj) a fost construită din cărămidă, pe un lot mic, rectangular, situată la capătul de jos al străzii, peste drum de biserica romano – catolică. Datorită terenului în pantă, spre faţada de NE parterul este supraînălţat şi are un subsol parţial. Imobilul, pe plan în “L”, are acces pietonal dinspre strada Bastionului, prin gangul îngust din flancul stâng al clădirii şi acces carosabil din strada Mânăstirii, dinspre parcul aflat între biserică şi Turnul Cizmarilor. Gangul de intrare dispune de bolţi cu dublă curbură, stâlpi cu pilaştri angajaţi, cu arcuri – dublouri.

În vechea fişă de monument, redactată relativ la 1963, descrierea parterului este următoarea: “Gangul are legătură cu o magazie şi cu o curte interioară care are acces spre camerele de la parter, dintre care una este acoperită cu un planşeu din lemn tencuit, două cu bolţi cilindrice cu penetraţii şi una cu boltă cilindrică simplă. Etajul este acoperit cu planşee din lemn tencuite”. Situaţia se schimbă în timp, astfel că în Topografia Monumentelor din Transilvania acelaşi parter este prezentat astfel: ”La parter sunt trei camere tăvănite spre stradă, cu acces din gang şi două spre curte, cu accese dinspre aceasta”.

Scara spre etaj este amplasată la capătul gangului, cele cinci încăperi ale etajului având şi o comunicare prin cursivă, situată în curte. Faţadele simple, ritmate de nuturi orizontale, sunt executate în tencuială la parter, şi panouri retrase la etaj. În principal se disting în cadrul cetăţii următoarele tipuri de case, corespunzând succesiunii etapelor istorice: locuinţa turn, planul compact, casa cu faţadă scurtă la stradă, casa simplă cu un ax. Pensiunea de pe strada Bastionului, face parte din categoria caselor cu planul compact, anume a caselor cu 2-2 axe şi faţadă scurtă la stradă. Clădirile se prezintă ca un volum compact. La subsol se păstrează, în general, boltirea cu bolţi semicilindrice de piatră şi uneori urmele planşeelor de lemn anterioare, iar la nivelele superioare spaţiile de locuit sau atelierele. Acest tip pare a fi cel mai vechi şi presupune absenţa iniţială a accesului carosabil direct din stradă sau existenţa unui acces lateral în curte.

În a doua jumătate a secolului XIV şi cu deosebire în secolul XV începe dezvoltarea pe verticală, iar în prima jumătate a veacului următor, probabil şi în legătură cu prescripţiile regale din 1513, (când printre altele sunt scutiţi de taxa pe case toţi cei care investesc în dezvoltarea locuinţelor din Cetate), extinderea caselor se face şi în spaţiul public, cu deosebire în perimetrul Pieţei Cetăţii.

Această situaţie indică faptul că încă din a doua jumătate a secolului XIV, Cetatea şi-a epuizat potenţialul de teren pentru construcţia de locuinţe, existenţa casei de la numărul 11, fiind astfel posibilă, pivniţa boltită semicilindric rămânând singurul martor al acelei etape. În secolul al XVII are loc cel mai dramatic eveniment din istoria Cetăţii - marele incendiu din 30 aprilie 1676. În doar 6 ore cumplitul sinistru distruge trei sferturi din oraş. În urma acestui sinistru monumentul „Casa Georgius Krauss” este reconstruit într-o formă care se păstrează până undeva în secolul XIX. Cea mai veche imagine a casei ar putea să fie cea dintr-o pictură în ulei păstrată la muzeul „Brukenthal” din Sibiu. Datată pentru anul 1630, pictura înfăţişează în partea ei din dreapta, lângă biserica franciscană, o clădire cu etaj zugrăvită în alb.

Având în vedere analogiile existente, se poate presupune că după marele incendiu „Casa Georgius Krauss” suferă modificări la aspectul faţadei, care este zugrăvită în alb şi decorată cu diverse motive de culoare brună, pe colţ fiind imitate bosaje. Ulterior sinistrului din 1676, pensiunea trebuie sa mai fi suferit şi de pe urma cutremurelor din 1681, 1701, 1738 (cel mai puternic cunoscut) şi 1834, sau a incendiilor din 1713 (când cad pradă flăcărilor aproape toate casele din Cetate), 1778 (când sunt arse 80 de case, ceea ce reprezintă mai mult decât o treime din oraş - drept consecinţă este interzisă acoperirea caselor cu şindrilă şi paie).

Toate aceste evenimente, parţial sau în totalitate, trebuie să îşi fi pus amprenta asupra structurii de rezistenţă a imobilului şi ante 1880 construcţia primeşte imaginea păstrată până în zilele noastre.